Iti impachetez fiecare bluza pe rand, fiecare pantalon, fiecare tricou, si le pun in cutii. Sau poate in geamantane. Le impachetez automat, robotic. Intai manecile, apoi strang bluza pe pieptul meu, apoi o indoi la jumatate. Cutia e pe jumatate plina. Si atunci ma loveste: tu n-ai sa mai porti niciodata hainele astea. Nici eu n-am sa mai port hainele astea cu ţ marimi mai mari, pentru ca mi-ar aminti de tine. Stii pulovarul alb, pe care l-ai purtat la munte cand aveam 6 ani? Aratai atat de bine in el. Cred ca de atunci am incercat sa vizualizez fiecare barbat pe care l-am cunoscut intr-un pulovar alb ca si al tau, care sa fie nici mai mult nici mai putin ci exact asa de moale cand iei in brate persoana imbracata in el. La fel cum am incercat sa vizualizez fiecare barbat din viata mea facand flotari cum faceai tu, pe covorul dormitorului, ca sa ma distrezi. Inca n-am intalnit barbatul care sa vrea sa ma spele pe cap, asa cum faceai tu cand eram mica. Adevarul e... ca niciodata n-am rugat pe nimeni sa faca asta. Mi-e si frica. Daca ma obisnuiesc, si apoi intr-o zi nici el nu va mai fi? Atunci cine o sa ma spele pe cap? O sa fiu baba aia nebuna de la capatul strazii, care traieste singura si nu se spala niciodata pe cap.
Toate miros a tine, chiar si lucrurile din baie, din sertarul tau. Tot incerc sa inchid
Nu gandesc. As vrea sa beau. Sa tip. Sa urlu. Sa nu acopar oglinzile. As vrea sa beau tot ce nu s-a baut in seara de dupa inmormantare. Sa dau muzica la maxim la toate televizoarele deodata. As vrea sa nu mai simt. Oare ce trebuie sa fac ca sa amortesc? Nu pot sa gandesc. Daca as gandi, as simti durerea, si nu pot sa-i fac fata. Intotdeauna am zis ca daca mori, n-am sa plang. Si n-am plans in adevaratul sens al cuvantului. Adica nu am plans pentru tine. Am plans pentru mine, pentru noi, pentru faptul ca nu stiam ce va urma, cum va fi ziua de
Dar toate miros a tine. Poti sa arzi lucrurile, poti sa le dai, pot sa treaca ani de zile fara sa le atingi, dar mirosul se pastreaza. Poate ca, odata cu mirosul, si un pic din sufletul celui care i-au apartinut acele lucruri.
Nu ma pot gandi decat la viermi. La gandaci si la viermi. Nu vreau sa te puna in pamant. Chiar daca te-am urat, tot mi se pare prea sinistra pedeapsa. Adica cum, sa te puna in pamant? Ce porcarie. Eu vreau sa ma arda. Si apoi sa ma imprastie undeva, pe un varf de munte, sau sa ma toarne intr-o apa curgatoare. Sinistru. Nu pot sa inchid ochii pentru ca te vad desfigurat si pe jumatate mancat. Vreau sa amortesc. Vreau sa fug. Vreau sa-mi explici de ce. Vreau sa stiu cine ai fost. O sa-ti spun cand mai cresti, mi-ai zis. Am o lista de 78 de lucruri pe care n-o sa le mai aflu niciodata pentru ca n-ai apucat sa mi le spui. Chiar daca am crescut. 78 de lucruri in legatura cu care n-o sa stiu niciodata parerea ta. 78 de lucruri esentiale pentru mine, neesentiale pentru tine. 78 de lucruri amanate. Pentru ca n-ai observat ca am crescut. Pentru ca n-ai vrut sa cresc.
Te-ai impotrivit, dar n-ai reusit sa opresti procesul. Si m-ai urat pentru asta.
