Imi amintesc perfect dimineata in care ai iesit din camera ta, ai facut un dus pe aceeasi melodie ca intotdeauna, si ai venit incet in spatele meu. Te-ai asezat la masa din bucatarie si te simteam cum te uiti la mine. Simteam prin toti porii ca e ceva in felul cum ma privesti, nu era nevoie sa ma intorc. M-am facut ca nu te-am observat si am continuat sa spal aceeasi farfurie care de fapt era spalata deja, dar era in mana mea. Nu vroiam sa fac nici o miscare in plus care sa ma faca sa trebuiasca sa admit ca stiu ca esti acolo.
"Buna dimineata".
"Aaa..neata, nu stiam ca te-ai trezit..." Si cu asta m-am si intors inapoi la farfuria mea.
"Auzi, vreau sa te intreb ceva. Te-ai culca cu mine? Ma gandeam ca...si tu esti singura, si eu sunt singur de ceva vreme, si...ne-ar fi bine amandurora."
Imi vine sa scap farfuria din mana de surprindere, inghit in sec, si zambesc. Dar nu ma vezi.
Secunda unu, scenariul unu: las farfuria in chiuveta, apa curgand, ma intorc la tine, te ridici de la masa, ne sarutam salbatic si facem dragoste pe podeaua bucatariei.
...si apoi un sunet ca de raspuns gresit din jocurile televizate.
Si dupa? Ce se intampla dupa?
Varianta unu: a fost bine si ..au trait fericiti pana la adanci batraneti. Varianta doi: a fost nasol, eu nu mai vreau dar tu mai vrei, si in continuare suntem nevoiti sa locuim sub acelasi acoperis, eu nu mai stiu cum sa te evit, tu nu mai stii cum sa ma bagi din nou in pat. Eroare.
Secunda doi, scenariul doi: iti spun ca nu, evident ca nu, doamne-cum-ai-putut-sa-gandesti-asa-ceva nu, nici-in-cele-mai-salbatice-vise... NU!
De ce am sentimente contradictorii? Pentru ca doar pentru sex nu vreau sa stric o prietenie. Plus ca suntem colegi de apartament si asta ar cam strica socotelile in cazul in care intre noi n-ar merge. Imi esti simpatic, si nu neg ca mi-a trecut si mie fugitiv prin cap acelasi lucru, atunci cand am facut baie in lac si ploua afara, dar. Motivele de mai sus. Si pe langa asta, am toane si ai toane. Tocmai am iesit dintr-o relatie in care am fost stransa cu lanturi, nu mai vreau alt esec. Si, pana acum am regasit in tine colegul de apartament, modelul de tata, modelul de frate, si prietenul, de genul celui cu care mananci inghetata si te uiti la filme lacrimogene cand ai depresie. "Prietenia adevarata e o combinatie delicata intre doua furculite si o singura portie de desert."
Incerc sa nu fiu impulsiva pentru ca intotdeauna am gresit la primul impuls, iar acum am impresia ca sunt mai matura, deci gandesc. Am impresia doar.
"Pfu...chiar m-ai surprins. Stii ce, ies sa fumez o tigara si ma gandesc. Iti spun cand ma intorc."
Erau ele tigari lungi, dar imi doream sa fie de un metru. Mi-am luat doar o tigara, bricheta, si am iesit pe terasa.
"Nu. M-am gandit bine si...nu. Ar fi aiurea pentru amandoi."
Iti multumesc ca n-ai insistat. Intr-un fel m-am simtit jignita de propunerea ta. Pe de alta parte m-a apucat o criza paranoica, pentru ca daca intr-o seara bei ceva si iti pierzi controlul si eu nu ma pot lupta cu tine? Stiu ca a fost o prostie, dar nu te cunosteam atat de bine, si eram prea departe de casa ca sa ma simt sigura pe mine.
Imi amintesc ca odata te-a apucat gatitul si te-am ajutat cu totii sa facem mancarea, incercand sa nu te incurcam in episodul tau de creativitate culinara. R. a scos vinul, J. a pus masa, si eu am curatat cativa cartofi. Iar tu te agitai de colo-colo, cu uleiul, cu cartofii, cu muzica. Si apoi ai dat radioul mai tare. Era ceva rock'n'roll. Ai rulat covorul din bucatarie, si ai luat-o pe J. la dans, asa cum faceati tot timpul cand ieseam in oras. Ai lasat si cartofii, si uleiul incins, si ati dansat acolo, in bucatarie, si ati ras. Radeam si eu, radea si R. Am luat o gura de vin alb din tetra-pak. (Ce vin o mai fi si ala in tetra-pak!?) Era atata iubire, armonie si intelegere in jur, ca-mi venea sa plang. Asa mi-am inchipuit intotdeauna familia mea ideala. Unul din parinti facand de mancare, celalalt sa vina cu chef de dans si de distractie, sa se ia la dans si sa se iubeasca, chiar daca se ardea mancarea.
Intr-o noapte eram trista si m-ati scos in oras, la barul unde era muzica live in fiecare seara. Am inceput sa beau whiskey, iar voi ati inceput sa dansati. Ma uitam la voi si imi parea rau ca nu stiu sa dansez. Sau ca nu am curajul sa incerc, chiar daca m-as face de ras. De fapt, oricum nimeni nu stie pasii din prima. Cu totii invatam pe masura ce avansam. Asa ca stateam imbufnata si ma uitam cu gelozie la voi, ce frumos alunecati pe ringul de dans. Am baut mai mult decat duceam, din ignoranta probabil, insa fara sa-mi dau seama. Am ajuns acasa si mi-era o foame crunta. Am ramas doar noi, si mi-ai zis ca daca am rabdare, imi incalzesti o pizza din congelator. Tu te-ai dus la dus, mie mi s-a parut o vesnicie pana se rumenea pizza, asa ca am scos-o din cuptor, rece si incleiata la mijloc, fierbinte pe margini, si am taiat o felie din ea. Am mancat-o asa. Apoi m-am culcat fara sa realizez ca am lasat tava afara, pizza necoapta, iar tu nu puteai manca. Tu ai ras, iar mie mi-a fost rusine dimineata urmatoare, dar ai zis ca e totul in regula si nu te-ai suparat. Asa mi-am inchipuit relatia pe care n-am avut-o niciodata cu fratele meu.
Luasem o viroza respiratorie, aveam nasul infundat si o laringita urata. Imi suflam nasul zgomotos odata la fiecare 10 minute. Mi-ai adus DVD-uri cu filme si inghetata noastra preferata. Te tot avertizam sa nu stai prea aproape, ca sa nu iei si tu viroza, dar te-ai pus pe canapea langa mine si am mancat amandoi din aceeasi galetuta de inghetata cu bucatele de caramel, uitandu-ne la o bucata dintr-un film simpatic despre dansuri, pe care chiar tu mi l-ai recomandat. Ziua urmatoare, pe langa ca eram cu nasul infundat, ma uitam si la un film lacrimogen, si plangeam in hohote cand ai venit de la lucru. Ai ras putin de mine cand ti-am zis de ce plang, dar m-ai lasat in pace, nu m-ai facut sa ma simt prost. Apoi din nefericire ai luat si tu viroza, si n-ai iesit din camera ta decat ca sa ma rogi sa iau masina ta si sa merg sa-ti aduc mancare chinezeasca. Ce onorata m-am simtit ca m-ai lasat sa-ti conduc masina! Asa imi imaginam ca trebuie sa fie prietenul meu cel mai bun, pe care l-am gasit in tine.
Sunt ani de atunci. Mi-ai spus in dimineata aia in bucatarie cat de singur erai, iar eu stiu ca am fost aroganta. Imi pare rau. Abia anul asta candva mi-am amintit de vorbele tale din bucatarie. Si stii de ce? Pentru ca abia acum am fost si eu atat de singura si de disperata cum erai tu atunci. Si imi pare atat de rau ca nu te-am inteles atunci. Poate ca nu trebuia sa fie neaparat ceva sexual intre noi. Ar fi fost de ajuns si daca ma bagam in pat langa tine si am fi dormit imbratisati, sau daca ma faceam colac langa tine si ai fi simtit doar ca mai e cineva acolo. Acum stiu. Pentru ca acum eu sunt asa de singura cum erai tu atunci.
Acum nu mai fumez. Si mi-e dor de tine.
"Buna dimineata".
"Aaa..neata, nu stiam ca te-ai trezit..." Si cu asta m-am si intors inapoi la farfuria mea.
"Auzi, vreau sa te intreb ceva. Te-ai culca cu mine? Ma gandeam ca...si tu esti singura, si eu sunt singur de ceva vreme, si...ne-ar fi bine amandurora."
Imi vine sa scap farfuria din mana de surprindere, inghit in sec, si zambesc. Dar nu ma vezi.
Secunda unu, scenariul unu: las farfuria in chiuveta, apa curgand, ma intorc la tine, te ridici de la masa, ne sarutam salbatic si facem dragoste pe podeaua bucatariei.
...si apoi un sunet ca de raspuns gresit din jocurile televizate.
Si dupa? Ce se intampla dupa?
Varianta unu: a fost bine si ..au trait fericiti pana la adanci batraneti. Varianta doi: a fost nasol, eu nu mai vreau dar tu mai vrei, si in continuare suntem nevoiti sa locuim sub acelasi acoperis, eu nu mai stiu cum sa te evit, tu nu mai stii cum sa ma bagi din nou in pat. Eroare.
Secunda doi, scenariul doi: iti spun ca nu, evident ca nu, doamne-cum-ai-putut-sa-gandesti-asa-ceva nu, nici-in-cele-mai-salbatice-vise... NU!
De ce am sentimente contradictorii? Pentru ca doar pentru sex nu vreau sa stric o prietenie. Plus ca suntem colegi de apartament si asta ar cam strica socotelile in cazul in care intre noi n-ar merge. Imi esti simpatic, si nu neg ca mi-a trecut si mie fugitiv prin cap acelasi lucru, atunci cand am facut baie in lac si ploua afara, dar. Motivele de mai sus. Si pe langa asta, am toane si ai toane. Tocmai am iesit dintr-o relatie in care am fost stransa cu lanturi, nu mai vreau alt esec. Si, pana acum am regasit in tine colegul de apartament, modelul de tata, modelul de frate, si prietenul, de genul celui cu care mananci inghetata si te uiti la filme lacrimogene cand ai depresie. "Prietenia adevarata e o combinatie delicata intre doua furculite si o singura portie de desert."
Incerc sa nu fiu impulsiva pentru ca intotdeauna am gresit la primul impuls, iar acum am impresia ca sunt mai matura, deci gandesc. Am impresia doar.
"Pfu...chiar m-ai surprins. Stii ce, ies sa fumez o tigara si ma gandesc. Iti spun cand ma intorc."
Erau ele tigari lungi, dar imi doream sa fie de un metru. Mi-am luat doar o tigara, bricheta, si am iesit pe terasa.
"Nu. M-am gandit bine si...nu. Ar fi aiurea pentru amandoi."
Iti multumesc ca n-ai insistat. Intr-un fel m-am simtit jignita de propunerea ta. Pe de alta parte m-a apucat o criza paranoica, pentru ca daca intr-o seara bei ceva si iti pierzi controlul si eu nu ma pot lupta cu tine? Stiu ca a fost o prostie, dar nu te cunosteam atat de bine, si eram prea departe de casa ca sa ma simt sigura pe mine.
Imi amintesc ca odata te-a apucat gatitul si te-am ajutat cu totii sa facem mancarea, incercand sa nu te incurcam in episodul tau de creativitate culinara. R. a scos vinul, J. a pus masa, si eu am curatat cativa cartofi. Iar tu te agitai de colo-colo, cu uleiul, cu cartofii, cu muzica. Si apoi ai dat radioul mai tare. Era ceva rock'n'roll. Ai rulat covorul din bucatarie, si ai luat-o pe J. la dans, asa cum faceati tot timpul cand ieseam in oras. Ai lasat si cartofii, si uleiul incins, si ati dansat acolo, in bucatarie, si ati ras. Radeam si eu, radea si R. Am luat o gura de vin alb din tetra-pak. (Ce vin o mai fi si ala in tetra-pak!?) Era atata iubire, armonie si intelegere in jur, ca-mi venea sa plang. Asa mi-am inchipuit intotdeauna familia mea ideala. Unul din parinti facand de mancare, celalalt sa vina cu chef de dans si de distractie, sa se ia la dans si sa se iubeasca, chiar daca se ardea mancarea.
Intr-o noapte eram trista si m-ati scos in oras, la barul unde era muzica live in fiecare seara. Am inceput sa beau whiskey, iar voi ati inceput sa dansati. Ma uitam la voi si imi parea rau ca nu stiu sa dansez. Sau ca nu am curajul sa incerc, chiar daca m-as face de ras. De fapt, oricum nimeni nu stie pasii din prima. Cu totii invatam pe masura ce avansam. Asa ca stateam imbufnata si ma uitam cu gelozie la voi, ce frumos alunecati pe ringul de dans. Am baut mai mult decat duceam, din ignoranta probabil, insa fara sa-mi dau seama. Am ajuns acasa si mi-era o foame crunta. Am ramas doar noi, si mi-ai zis ca daca am rabdare, imi incalzesti o pizza din congelator. Tu te-ai dus la dus, mie mi s-a parut o vesnicie pana se rumenea pizza, asa ca am scos-o din cuptor, rece si incleiata la mijloc, fierbinte pe margini, si am taiat o felie din ea. Am mancat-o asa. Apoi m-am culcat fara sa realizez ca am lasat tava afara, pizza necoapta, iar tu nu puteai manca. Tu ai ras, iar mie mi-a fost rusine dimineata urmatoare, dar ai zis ca e totul in regula si nu te-ai suparat. Asa mi-am inchipuit relatia pe care n-am avut-o niciodata cu fratele meu.
Luasem o viroza respiratorie, aveam nasul infundat si o laringita urata. Imi suflam nasul zgomotos odata la fiecare 10 minute. Mi-ai adus DVD-uri cu filme si inghetata noastra preferata. Te tot avertizam sa nu stai prea aproape, ca sa nu iei si tu viroza, dar te-ai pus pe canapea langa mine si am mancat amandoi din aceeasi galetuta de inghetata cu bucatele de caramel, uitandu-ne la o bucata dintr-un film simpatic despre dansuri, pe care chiar tu mi l-ai recomandat. Ziua urmatoare, pe langa ca eram cu nasul infundat, ma uitam si la un film lacrimogen, si plangeam in hohote cand ai venit de la lucru. Ai ras putin de mine cand ti-am zis de ce plang, dar m-ai lasat in pace, nu m-ai facut sa ma simt prost. Apoi din nefericire ai luat si tu viroza, si n-ai iesit din camera ta decat ca sa ma rogi sa iau masina ta si sa merg sa-ti aduc mancare chinezeasca. Ce onorata m-am simtit ca m-ai lasat sa-ti conduc masina! Asa imi imaginam ca trebuie sa fie prietenul meu cel mai bun, pe care l-am gasit in tine.
Sunt ani de atunci. Mi-ai spus in dimineata aia in bucatarie cat de singur erai, iar eu stiu ca am fost aroganta. Imi pare rau. Abia anul asta candva mi-am amintit de vorbele tale din bucatarie. Si stii de ce? Pentru ca abia acum am fost si eu atat de singura si de disperata cum erai tu atunci. Si imi pare atat de rau ca nu te-am inteles atunci. Poate ca nu trebuia sa fie neaparat ceva sexual intre noi. Ar fi fost de ajuns si daca ma bagam in pat langa tine si am fi dormit imbratisati, sau daca ma faceam colac langa tine si ai fi simtit doar ca mai e cineva acolo. Acum stiu. Pentru ca acum eu sunt asa de singura cum erai tu atunci.
Acum nu mai fumez. Si mi-e dor de tine.
