Esti ca o dimineata de duminica, calda si insorita, cu aroma de cafea si cu Morcheeba in fundal.
Am analizat si over-analizat ce se intampla cu mine. Am incercat sa fiu rationala. Noroc ca mi-a iesit sa fiu rationala atunci cand erai si tu de fata. Asta doar pentru ca rosesc repede, si ma emotionez si mai repede, si din cauza asta n-am putut sa-mi fac suficient curaj sa te sarut. Am vrut sa ma intorc dupa ce ne-am despartit seara; apoi am vrut sa te vad in gara inainte sa pleci. Simteam ca daca nu-ti simt buzele pe ale mele, o sa ma mistui si o sa ma fac scrum. Jur, in stomac simteam asta.
M-ai intrebat de ce am tinut minte bluza ta cu dungi gri. Stii de ce? Pentru ca ma uitam in locul unde se termina gulerul si incepe sa se vada gatul, si mi-am imaginat de zeci de ori cum te sarut in locul ala. Mi-am imaginat cum miroase pielea ta, si cum s-ar lipi de ea saliva sarutului meu. Cum, daca te-as saruta acolo, tu ti-ai intoarce fata spre a mea, si m-ai saruta, prima oara pe coltul gurii, si apoi cum as ridica eu gura inspre a ta, si as simti caldura respiratiei tale intretaiate; apoi ti-as simti buzele, si apoi limba. Cum mi-ar veni, de dorinta, sa musc din limba ta. Cum as incepe sa tremur incet, ca atunci cand tremuri de frig, in momentul in care degetele tale mi-ar atinge pielea. Cum mi-as dori sa nu se termine niciodata senzatia.
Da...
