Am luat-o ca pe o chestie dinaia de gen shit happens/asta e/it's not up to me/gotta learn to live with it.
Shit did happen. Stiam eu ca exa e problema, dar stii cum e cand zici Ei lasa, n-o sa mi se intample tocmai mie. Pfft! Din fericire, se face ca am vorbit ore in sir cu un prieten bun despre asta..si am vorbit mult..chiar ieri, cand durerea era maxima.. Si nici nu pot sa ma mir destul cat de mult m-a ajutat. Azi m-am simtit strong. M-am simtit atotputernica pana n-au pus astia la Infopro Meat Loaf - I Would Do Anything for Love. Aia mi-a pus capac, mi-am pierdut controlul de sine si am plans ca proasta in masina, la semafor. Tot revad cu ochii mintii imaginea: el plateste consumatia lor, sta cu spatele la toata terasa, de parca se straduia din rasputeri sa nu vada pe nimeni, ea sta in picioare, intr-o fusta de lungime inegala, cu mainile incrucisate in fata pubisului. Iar eu incercam de vreo 10 ori sa trag scaunul care era cu spatele la ei, si sa ma asez, dar de atata tremurat n-am putut. Pana la urma am primit un alt loc, intr-o pozitie din care ii vedeam..ziceam pe repeat "nu pot sa cred asa ceva" si imi cautam telefonul in geanta, il gaseam, apoi ii dadeam drumul din nou, ca apoi sa-l caut din nou..
Azi n-am simtit nimic cand m-a sunat. Just utter peace. Nu tu strangere de stomac, de inima, nu tu disperare, nu durere. Dar the magic, the magic cât costă, doamnă? The magic.. was gone.
Mi-am adus aminte brusc ca i-am zis ieri "I only wanted to love you"; asta cand oricum nu mai puteam sa-l mai iubesc nici macar ipotetic, si cand cartile erau deja date pe fata, oricum nu mai conta ce se spunea, si nu mai avea nici un rost "impiedicatul" si tzopaitul prin jurul subiectului. Am o vaga impresie ca l-a marcat ca i-am zis asta. Doar ca..treaba era deja stricata. Si oricum, daca nu-l vedea pe amicul meu, sunt convinsa mie la suta ca nu mi-ar fi spus nimic, doar s-ar fi indepartat de mine, fara sa inteleg de ce, fara explicatii incomodante.
Si acum vrea sa bem bere cu cafea. Eu imi vreau doar cursurile inapoi.
