Tradare? Poate. "It depends", cum zice un bun prieten al meu.
Descopar, cu oarecare surprindere - stupoare ar fi un cuvant prea puternic - ca nu esti orasul in care te-ai nascut. Nu esti oamenii din el. Nu esti locurile lui. Esti doar intamplarile lui. Iar intamplarile sunt in tine.
Spun asta pentru ca orasul meu nu mai este orasul meu. Orasul meu e orasul in care mergeam cu bunicul cu Pelicanul, pe Bega. Orasul meu e orasul in care bunicul m-a dus la cinema Arta sa vad Ultimul Imparat. Orasul meu e orasul in care bunicul saluta, macar dintr-un gest al capului, multi oameni care treceau pe langa el, iar ei faceau la fel. L-am intrebat odata daca ii cunoaste pe toti oamenii aia. Mi-a raspuns: "Din vedere. Dar toti suntem vechi timisoreni." Orasul meu e orasul in care stateam cu nasul lipit de geamul sufrageriei si numaram masinile care treceau pe strada. Acum nu le mai pot numara. Orasul meu e orasul in care era Fabrica de Paine, unde mama ma trimitea sa iau paine proaspata si calda, careia ii rupeam colturile si le mancam pe toate pana ajungeam cu painea acasa.
Orasul meu s-a schimbat mult. Intr-un fel, acum nu mai e orasul meu. Doar intamplarile pe care le-am trait in el mi-au ramas; doar mie, in amintirea mea. Acum e orasul multor oameni carora nu le pasa de istoria lui. A devenit o metropola, e un centru universitar, e o posibilitate de angajare intr-un post bine platit.
Asa ca mi-am cautat un alt oras care sa poata fi al meu. Un oras in care daca cineva nu iti da o factura, iti spune ca poti returna acel produs, pentru ca el va sti ca l-ai cumparat din magazinul lui. E un oras in care inca se mai respecta cuvantul dat. In care, daca ai stabilit ceva, asa ramane. E un oras in care daca tu ai gaini, si celalalt are o vaca, dai niste oua pentru niste lapte. E un oras in care atunci cand construiesti, nu ti se iau banii pentru o lucrare de mantuiala. E un oras in care ti se dau sfaturi despre cum ar trebui sa construiesti, chiar daca nu e spre profitul constructorului. E un oras cu oameni linistiti, cu barbati care deschid mereu usile astfel ca femeile sa intre sau sa iasa primele. E un oras in care ti se spune "Sarut-mana", pentru ca respectul fata de femei nu s-a pierdut. E un oras cu barbati veseli si femei puternice, care inca mai coc paine in cuptorul de paine de langa casa. Imi pare bine ca te-am gasit, oras cu nume de zi a saptamanii. Esti tot ce mi-am dorit.
